absențele sunt o tristețe

imaginea utilizatorului yester


foto: Raluca Bradea

îți scriu în numele unei străzi pustii…

clădirile își ridică fețele spre ploaie noaptea
și îmi privesc nudul inimii cu acea mirare
pe care morții o au în visele noastre

toamna e un uragan de jucărie,

mă oglindesc în paloarea ei ca și cum
aș pluti mai repede cu gustul înfrângerii
și m-aș lăsa să cad...

viața nu e decât o discuție serioasă de salon,

îți spuneam întins pe un trotuar ud
beat de căldura hainelor tale simple

fii a mea, regina firmiturilor…

Comentarii

Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.

Un text bun, insa nu vad legatura cu foto, poate ca n-am destula imaginatie. Oricum, poza ma face sa o privesc on and on... are ceva aparte. Andu

Emil,îmi place condiționalul optativ al tău. Știi că uneori prozaicul evidențiază antitetic. Consider că aici titlul se încadrează în cele afirmate anterior. Mulțam de lectură. Andule, dacă după on & on vine și acest off, made in Romania, înseamnă doar că am fost eu destul de arguțios. Mulțam de apreciere și lectură. cu gânduri bune paul

Un text foarte reusit... nu am citit de multa vreme ceva atat de fara cuvinte in plus :)

mulțumesc, Vlad. La fel ca și tine cred în emancipare:). cu gânduri bune, paul