11 septembrie m-a prins la magazin cumpărîndu-mi țigări. În redacție era mare hărmălaie se împărțiseră în două tabere: unii ziceau gata vine al treilea război mondial alții îi contraziceau. N-a venit al treilea război mondial. Doar un bătrînel care găsise un șurub într-o halviță pe care o cumpărase de la economat.

11 martie m-a prins la o bere cu un coleg. Cumva mi se dezvoltase un al optulea simț care-mi spunea că am îmbulinat-o de fiecare dată cînd era vorba de morți. Erau ceva romîni care muriseră în metroul din Madrid doi s-au nimerit să fie din zona noastră. Bineînțeles eu trebuia să fac documentarea. Amîndoi erau din același sat.
Cu primul mort n-am avut probleme. Locuia chiar lîngă cimitir toată presa centrală era călare pe capul rudelor. Nu știu de ce cînd am văzut-o pe bunica băiatului de 24 de ani mort la Madrid am început să plîng m-am ascuns de fotoreporter să nu mă vadă.

Cu al doilea mort a fost o tavetură întreagă. Era o fată tot de vreo 24 de ani care trecuse la adventiști ca să ajungă în Spania, împreună cu trei frați. Părinții erau catolici într-un sat exclusiv de catolici și de aici o grămadă de probleme. Primarul voia să îngroape ambii morți ca pe eroi locali în cimitirul din comună frații tinerei voiau să o îngroape la oraș cu slujbă la adventiști lumea din sat nu vedea cu ochi buni un mort adventist într-un sat catolic.

Primul a fost îngropat băiatul cu onoruri naționale. La fată ziarul concurent a mirosit scandalul. Știam cum o să arate prima lor pagină ba chiar am ghicit și titlul deschiderii de a doua zi. Am întrebat redactorul șef ce să fac el mi-a spus că am toată libertatea să tratez cum vreau subiectul.
Dacă aș fi fost tare în mușchi probabil n-aș fi lăsat să scape subiectul ăsta. Orice reporter cu minte în cap și-ar fi dat seama că scandalul dintre catolici și adventiști, faptul că părinții deja mîncau la praznic în timp ce moarta era dusă la oraș, toate astea erau un subiect de presă baban.
Am lăsat-o să moară în pace pur și simplu n-am pomenit nimic de scandal am fost la ceremonia adventistă am scris ca atare.
A doua zi pastorul adventist a venit c-o falcă-n cer și una-n pămînt să ne ceară socoteală de ce am ieșit cu scandal pe prima pagină. Era așa de bătut în cap că de fapt cumpărase ziarul concurent și confundase redacțiile.

După cîteva zile am primit un mail de la un grup de romîni din Spania care îmi mulțumea pentru felul în care am abordat problema. Ziarul concurent își dublase tirajul din ce am auzit apoi.
M-a durut în cot. Mai mult îmi plăcea să cred că am rămas om și că mai există cale de întoarcere.

Ca un amănunt lipsit de importanță. Fata moartă în Spania locuia pe aceeași străduță cu un tînăr mort într-un autobuz capcană din Israel despre care am scris tot eu. Eram împreună cu un reporter de la o televiziune centrală. După ce am vorbit cu mama fetei reporterul m-a dat la o parte a dus-o pe femeie în casa mare unde era sicriul i-a pus o lumînare în mînă și i-a zis: acuma plîngeți că filmez.