cu toată onestitatea de care sunt capabil, Virgil, observ câteva substantive care sunt sub semnul comunului: umbre, liniștea, valuri, vis.eu, și poate sunt singurul care cred că ar merita puse în contexte care să le valorifice și să le scoată dintr-o clișeistică involuntară. "în nopțile calde golite de lună" și "cotropind sânii albi ai acestui orizont" sunt versuri care îmi plac pentru că sunt deosebite. nu știu când a fost scris poemul, dar știu că dacă nu ai revenit asupra lui ți-l asumi (ca de altfel pe toate pe care le postezi) și fără nici o bănuială depreciativă pentru onestitatea comentariului, vei primi aceste cuvinte cum vei crede de cuviință. atmosfera poemului îmi place, iar ideea este una frumoasă prin meditația de tip matur elegiac asupra lumii. mă număr printre cei care au nevoie de opiniile tale, când ai timp îți aștept cu plăcere sfaturile, opiniile, părerile deși promit să fiu și încăpățânat.