Aimee -
Sunt serile acelea când toate apele pământului se oglindesc ȋn cer şi te ȋntrebi ce forţă nepământeană ȋngrădeşte văzduhul să nu se prăvălească peste noi ȋntr-un potop primordial.
Şi se ȋneacă trăirile ȋn tine, se agaţă spasmodic de malurile fiinţei tale, rugând graţierea …
Aici ȋntre liniile palmei mele gândurile au amuţit. Uneori mă ȋntreb dacă eu toată nu am fost născocită ȋntre două linii din căuşul palmei mele. Acolo s-ar fi născut făptura mea, neȋndoielnic ȋntre linia inimii şi linia soarelui. Am fost (poate) plămădită ȋn taină, ȋn suspin de dimineaţă cu promoroacă. Aşa aş vrea să fiu : fiică a zorilor, cu maci ȋn obraji şi scânteieri celeste ȋn priviri.
Experiment literar:
Comentarii
nu stiu de ce
francisc -
doar 2 propozitii mi-au placut, pentru generozitatea lor: "Aici ȋntre liniile palmei mele gândurile au amuţit. Uneori mă ȋntreb dacă eu toată nu am fost născocită ȋntre două linii din căuşul palmei mele." desi as inlocui "palmei mele" cu "palmei tale". Apoi as construi textul pornind de aici. De ce nu mi-au placut restul: cred ca din cauza unui subiect bine definit, care sa nu-ti dea pace si aproape sa te oblige sa scrii. Dar contemplarea exterioara si interioara pe care le propui sunt, aici, prea comune. Cu siguranta, le-am mai citit undeva, si spun citit in sensul de cunoscut. e, asadar, un deja-vu care respinge.
Scriu pentru mine, dar public pentru ecoul din ceilalţi.
Aimee -
Mulţumesc Dorin, pentru timpul dăruit ȋn redactarea acestui comentariu…
Voi ţine minte punctele tale, vor fi pe agenda gândurilor la următoarele scrieri :) ….
Aceleaşi.
Maria - Doina -
Acelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
Mulţumesc frumos Mariana...
Aimee -
Mulţumesc frumos Mariana...
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...