kalipeto -
a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a ales
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
Poezie:
Comentarii
parerea mea
francisc -
Respiratia de pe geamuri
a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
da
kalipeto -
a spus e cam aproape de a spune, parca tot mai bine a ales... In rest, imi place poezia ta:) mulțam!
Silviu,
solomon -
poemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
ai dreptate
kalipeto -
geamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!