Dacă ne vom întâlni
n-are rost să-mi spui ceva frumos
spune-mi că te însoțești cu vântul
că-i iubești morile.

Dacă vrei poți vedea morile de apă
stau tot timpul pe râu
păzesc să nu-mi caute stelele-n vise,
mirat de ce lumină se face dimineața-n gânduri.
Apoi mă risipesc lângă tine pe drumuri
plecăm în nestatorniciile vremii
hotărâți să ajungem la marginile cerului
unde jură-mi că nu ne iubim mai mult
decât o impune dorința noastră de imprumut
îngenunchiați în iarba verde a serii.
Tu-mi ceri apoi să-ți iau umerii, să-ți iau mirosul
să te las ca pe un copac desfrunzit.

Eu beau singur iluziile
vâslesc cu ochii umbrele
tu, cu un surâs
îți faci loc în mine.