omul din lună ascute cuțite
mi-e cordul deschis
cât un pumn
și-a tras
și-am căzut lângă tine

pe iarbă s-a frânt iubirea
in ciute de sânge
până când degetele au dansat între noi
primul balet
al spărgătorului de nuci

… un cald balet rupt din concret
pe abur de vis spre paradis
mult timp dorit i-aproape un rit
să facem…

… statuile să lăcrimeze
și turnurile gemene să valseze
venele și vasele de sânge să cedeze…

și-au căzut și statuile și turnurile și trupurile
și carnea s-a odihnit în moarte

mai târziu după miliarde de ani a venit
apocalipsa
și Inima și-a retras înăuntru apele
și cerul stelele

și n-a mai rămas decât

Nimicul