Singurătate pe margini de urme

imaginea utilizatorului celestin

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

Te scufundai lent
într-o tăcere șubredă
unde lumina înălțimilor
era ciopârțită
de-un vultur
care își sărbătorea
desăvârșirea zborului
cu independența stării

urmele tale erau coapte
de soare
și nu te vedeam
când singur
îți construiai liniștea
sa poți ajunge
până in adâncul sufletului,
adevărata provincie
a propriei stări

te-ai ascuns devreme
într-o muțenie nefirească
dar ți-am recunoscut trecutul
din urme nesigure,
ciugulite pe margini
de niște pescăruși
semn ca ți-au mirosit
singurătatea
pătimașă
de vise păcătoase.

Comentarii

Puțin prea predictibil

Textul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.

Câteva observaţii şi recomandări

Va trebui să citeşti regulamentul, să te familiarizezi cu standardul Hermeneia.com, să consulţi rubrica ,,Întrebări şi răspunsuri. Pune toate diacriticile (e o condiţie de publicare specificată în regulament). Nu văd rostul punctului de la finalul fiecărei strofe, având în vedere că în rest nu s-au folosit semnele de punctuaţie. După virgulă se lasă spaţiu. Aş fi avut altă opţiune pentru virgula de la titlu - o linie de pauză de exemplu.
De evitat genitivalele, repetiţiile ( ex. adâncă ) şi versurile explicative.

antal. nu înțeleg de ce ai

antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.