.
deschid ochii
simt picioarele păşind în jurul meu
alergând prin casă
timpanul unei dimineţi de sâmbătă
câteva oase aruncate într-un ghiveci de flori
o chiuvetă ruginită
mă spăl pe faţă şi se şterg
ridurile botezate într-un ceas vechi
te privesc în oglindă
eşti un arc desprins din patul lui procust
degetele încrucişate-
întunericul în care-şi ascund pescarii vâslele
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Textele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.