cu păru-i de ciocolată
şi ochii de cărbune
stă tristă în gondola
visurilor ei
unde gondolierul tânăr
cântă-o canţonetă
visând în taină
la frumoasa veneţiană

pe cer răsare luna
cu chipu-i de argint
luminând pustiul
canal al iubirii
în care ca o zână
a nopţii-şi trage şalul
pe umerii-i de spumă
frumoasa veneţiană

dogi ai lumii vechi
visase-ntaină mare
la chipul ei feciorelnic
şi plin de mari mistere
şi-n seri cu lună plină
ei şi-au destăinuit iubirea
dar ea precum o stâncă
rece le zâmbea

o singură iubire
ţinea în inimă
strânsă
şi-un singur chip
avea în ochii-i negrii -
mură -
pe cel al frumosului
gondolier spărac