cântece negre
cobor în trepte marea
sus e veselia de înger a delfinilor
în camera verde, unul lângă altul dorm îndrăgostiții
le spăl rănile cu sare
mâinile lor palide fără contur
înroșite de cuie
nu mai pot zbura
încerc să le aduc trupurile la țărm
locul nostru e aici îmi spun despletiți de suferință
adâncul e un car cu lebede muribunde tras de
un unicorn marin
luminând cu țipătul lui straniu nisipul
Libera me, Domine
o reflecție despre moarte
(deși s-ar părea că ea e un eșec
cei care mor primii suferă cel mai puțin
nici în viață nu știu cine tânjește mai mult
cel care pleacă sau cel care rămâne?)
pe sub haina sfâșiată a apelor ...un drum negru
ca un requiem la flaut pentru ieșirea din labirint
Poezie:
Comentarii
Fluerașu Petre -
O poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
lucian -
ultimul vers, ca și titlul, face tot mesajul artistic. în rest... rest.
Aranca -
aceste suspine în doliu prin camera verde a mării au tristețea iremediabilă a sfârșitului...par amprenta ultimului requiem dedicat acelor îndrăgostiți lepădați, eliberați de sufletele uitate largi, descheiate, veșminte inutile de alge:"libera animas", "Libera me, Domine, de morte aeterna" metafore originale, imagini autentice, cu efect scenografic, de forță, cuceresc depărtările, adâncurile dintre oameni: "adâncul e un car cu lebede muribunde tras de un unicorn marin luminând cu țipătul lui straniu nisipul"