se ridica deasupra ei arsură
ca o-nflorire prin pumni
de partea cealaltă a nopţii

acolo

felinarele-şi lasă laţul albastru în jos
pisicile vânează înainte de salt
se strecoară uşor printre ghivecele de pământ cu flori roşii
Îţi aşează prada direct în piept
ca şi cum ar fi ceva nou

şi-o să mori
o să mori carioca
vei umple zidurile cu vulturi

nu-i nimic, or să-ţi spună,
Bâtu s-a dus de copil
săpând prea adânc malul de lut
şi tot mai vine c-o fată de mână
dar tu
tu nu-ţi poţi întinde spinarea prin nimic
în jurul tău se rotunjesc păsările
cu genunchii strânşi

Îţi cobori sforile pentru mai târziu
când vei deschide uşa alungită din lucruri
cum ai sufla în două mâini îngheţate
şi degetele s-ar prinde în sfârşit unele de altele
e-atât de uşor să treci prin lumina lor verde

dincolo ninge aproape din orice
poţi face bulgări albi plimbându-ţi mâna pe piele
poţi face un om de zăpada
din nimic

~
femeia punea copilul adormit în iarbă
apoi se scufunda uşor aproape de pământ
să taie în trestii cu ambele braţe
luminiş
în care ieşi pe jumătate geruit
ca prins de îngheţ
pe buza fântânii

dar o să mori
o să mori carioca
într-o zi vei cădea din turn aplecându-te
vei umple oraşul cu lemnul măştilor şi oamenii
le vor purta în piept fericiţi