Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete

imaginea utilizatorului Bott

Ieri văzusem din întâmplare
o târâtoare
cum îi făcea semne cu ochiul
unei târâturi care
îi făcea semne cu ochiul unei
târâtoare.
Şi după ce am văzut asta,
mi-am spus:
să nu crezi nimic din tot
ce ţi se spune, până nu vezi
cu ochii tăi proprii;
o târâtoare clipitoare,
indiferent de câtă inteligenţă are,
tot o târâtură rămâne, una care
îi face semne cu ochiul altei târâtoare;
o târâtoare clipitoare începe
să-i facă semne cu ochiul unei
târâturi din momentul în care
defectul său sâsâit de vorbire
ajunge să devină sfidare
la adresa bunului simţ;
o târâtoare clipitoare care
îi face semne cu ochiul unei
târâturi ordinare,
că are ochelari, că n-are,
nu poate fi compatibilă decât cu
o târâtură ordinară care
îi face semne cu ochiul unei
târâtoare clipitoare care
îi face semne cu ochiul
şarpelui din oglindă.

Comentarii

Triada/ diadă

Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.

Sub zodia şarpelui

Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.

În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:

fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.

Mulţumesc de trecere şi pentru semn.

Eugen

Da!

Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.

Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.

Târâre

Poemul (textul, fabula, satira sau ce-o mai putea fi) începe promiţător (prima frază). După aceea se cam târăşte...

Re Re Maria(na) Doina Leonte

Maria, desigur, interpretari pot fi multiple. Dar, cele notate de tine in primul com. sunt cele mai relevante. Multumesc pentru revenire. Scuze pentru lipsa de diacritice in comentariu.

Eugen.