yester -
când ajungi acasă atingi ușa ca pe un aluat
intri desfigurată plictisită și tristă
ai ceva zgâriat
ceva răsturnat
ceva sfărâmat ritmic
de oameni
îți deschizi viața cu o mișcare bruscă
după care brațele rup aerul dintre noi
să ne dezlipim de oase spui
să posedăm zarzări brumați
apusul trece cu iz de ceai
prin perete
râsul tău blând îmi izbește ochii
în bolduri
și culori calde
Poezie:
Comentarii
am sa fiu critic.
Virgil -
am sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
as fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
se poate să ai dreptate, Virgil.
yester -
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
iacătă că am ajuns la varianta
yester -
iacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
singura chestie care mi se pare
Raluca Sandor -
singura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
e o "stridenţă" asumată, Raluca!
yester -
e o "stridenţă" asumată, Raluca! mulţam de lectură şi meditaţie:)!