după un timp vine altul se așază pe scaun
ier ceilalalți încep să strige
povestește-i și lui povestește-i și lui
eram copil bunicul meu tăia felii drepte
dintr-o pită țărănească le ungea cu unsoare
punea deasupra ceapă roșie tăiată mărunt
eu le luam în mână și ieșeam pe uliță cu copiii
mâncam din a treia felie eram deja sătul
când a venit copilu' ăla a lu' mândra cu hainele
lui cârpite un copil nespălat cu părul tuns aiurea
dă-mi și mie mi-a spus dă-mi și mie o mușcă
bunicul a ieșit la poartă mai vrei și mi-a mai uns o felie
să nu-i dai lu’ ăla că te ia mama supărării
era după-amiază mușcam dintr-o felie amară
și ăla se uita la mine cu ochi aprinși
sorbindu-și zgomotos saliva în curte bunicul
tăia lemne
ultimul venit se ridică întotdeauna speriat
vrea să o rupă la fugă
ceilalți îl opresc înțelegători și îi explică
stai liniștit nu îți face nimic
e legat
Comentarii
- /// -
a.a.a. -
E un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
Ai un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
am
kalipeto -
am "acordat" locul cu pricina. da' fara apostrofu' de la copilu', celalalt apostrof mi se pare ca nu rezolva situatia. sau nu? multam!