*
există în noi o cameră obscură în care
fiecare își alege lumina
împrumutăm bucuria ne simțim
mai ușori mâinile picioarele nu
ne mai sunt străine nefericirea e un negativ
o developăm cu grijă o agățăm la uscat de
un fir de păianjen ne răsucim până
se rupe arcul apoi sincopați
sărim în gol cu ochii deschiși
nu ne mai e frică
*
ne hrănim cu amintiri fezandate
astfel dinții nostri vor fi sănătoși
limba catifelată stomacul neulcerat
ne pregătim pentru mâine
ne pregătim pentru patrie
ne pregătim pentru servitutea supremă
să fim mai buni să ne autodepășim
sa vânăm in haite
propria noastră memorie
*
bună seara stimate numere
astăzi circul CDV28 va da o reprezentație
în program avem acrobație
evoluează la trapez vestitul KS20344 și inegalabila BY908214
avem și dresură
MG867432 vă prezintă fiorosul tigru TGS4 și poneiul CH1
unicul ponei din lume
CH1 stimate numere
acum și în orașul dumneavoastră
eveniment
evenimeeeeeent
*
dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr
tu deschizi ferestrele
două aripi mari de nisip
Comentarii
Snowdon King -
Ei, da! Acest poem incepe cu doua strofe in forta, urmate de una ironica (de fapt intreaga poema are o nota ironica f bine implementata), si se termina cu o imagine deosebit de frumoasa a diminetii. Sunt patru tablouri foarte bine integrate intr-un poem valoros. Evidentiez.
alma -
Ia sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
lucian -
primele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
Marquise de Sade -
alma, ionut, lucian, va multumesc pentru citire.