de mâine eşti vulpea mea argintie

imaginea utilizatorului alexandru

(slow motion)
am visat că eşti vulpea mea argintie
nicio realitate nu s-a ascuns în spatele alteia
zorii au curs firesc/ dimineaţa s-a fărâmiţat de dor
şi amiaza s-a cârlionţat ca o birmaneză neagră şi udă

acum
în amurg
visez că eşti vulpea mea argintie
şi e tare greu să fii/ nici nu îţi vine să crezi

de pildă:
(aritmic, dur, se aud bătăi de inimă, apripi, apăsare şi poftă)
trebuie să îmi speli florile cu apă de ploaie/ neapărat
apă de ploaie/ niciodată doar apă.
noaptea scoţi cactuşii din nisip şi le speli rădăcinile
cu ultimii stropi ai apei de ploaie/ neapărat ultimii.
până când de sub plapumă dimineaţa începe să
cânte all is full of love cu vocea lui björk şi
tiptil cu tălpile goale te apropii de pat/ îmi şopteşti
ceva la ureche/ orice/ într-o limbă nordică/ dură
şi rece/ faci dragoste cu mine/ îmi ţipi iubitule vreau
să ţi-o trag până la calea lactee/ la naiba cu siberia/
de trei ori pe noapte/ în amurg în miez în crepuscul

(provocator, sincer)
e greu să fii vulpea mea argintie
e o climă tare ciudată în mine/ să ştii
aici nu bat clopote/ nici sunete sfinte nu se
preling pe pereţi/ din tavan ori din turle
dar nu, lorelai/ vreau să ştii
eu nu sunt bărbatul cu smalţ
nu separ cu nimic pe alex de alex
sunt o creatură ciudată dar
goală

(liniştit)
draga mea
vulpea mea argintie trebuie să mă iubească/ să-mi
ascundă prin geantă foşnetul cărnii din camera rece/
în ochi să-şi poarte căprui liniştea unui măr care creşte
să-şi tatueze pe gleznă ceva sexy alb-negru/ să poarte
ghete pantaloni trei sfert în mijlocul verii/ fustă scurtă
bretele plus fularul meu verde la poli
apoi să gonească cu motocicleta albastră/ să aibă
orgasm pe mototcicleta albastră/ să uite seara de ea
să-mi curgă dimineaţa printre degete/ să mi-o tragă
să i-o trag orbeşte/ să dau din mâini să se înece să mă
sufoce/ gesturile mele să aibă viitor/ să-mi citească
romane de poezii/ să-i pitesc prin gene iubirea

realitatea pluteşte ca o pană
te ridic de subsuoară până la al şaptelea
inel al unei planete încă nedescoperite

visez că eşti vulpea mea argintie
şi îţi dau ultima ţigară

Comentarii

cristina, aici nu e deloc o

cristina,
aici nu e deloc o realitate "trasă" :). sunt zeci de versuri, realitate peste realitate, nu ştiu de ce trebuie să ne ferim de limbajul de azi în textele noastre. adică mi se pare absurd să pretindem că nu folosim expresii de şantier într-o realitate oarecare. iar dacă le folosim de ce să nu le amintim şi într-o altă realitate, aceea pe care tocmai o creăm. şi în care ne dorim să vorbim pe limba oamenilor, nu? în fine, eu am înţeles ce spui, dar nu cred că se potriveşte aci, nu la textul ăsta. poate la altele scrise de mine :). unde e exagerare, teribilism, ok, recunosc. dar aici e doar un text cam prea lung ca să-şi care mesajul până la capăt, dar nu, nu teribilisme :)
mulţumesc pentru trecere şi... te mai aştept :)

alex