irespirabil

imaginea utilizatorului Sancho Panza

noaptea
încolăcită pe inimă
ca o lumânare
din care
mai picură

încă

numele
tău

nu respir

un țipăt lichid
se sparge sub pleoape

orbitoare
albă
tăcerea

Comentarii

totul e ok cu exceptia faptului ca nu cred ca asocierea intre luminare si incolacire este prea fericita. restul este expresiv.

O poezie minunată pentru care îți ții respirația până ajungi la capăt. Am nopții, al lumânării. Al tăcerii. Ce ne așteaptă la capătul tăcerii?

Rectific: "al nopții". Ultimele 5 versuri poartă specifica amprentă Adriana Lisandru.

mulțumiri. Virgil, da, știu că de obicei lumânarea este ..."dreaptă ca o lumânare". dar există și una încolăcită, cel puțin într-un anume rit ortodox se folosește. prin partea aceea de lume pe unde am crescut eu, i se spune "toiag".

uite asa mai invat si eu cite ceva.