noaptea
încolăcită pe inimă
ca o lumânare
din care
mai picură
încă
numele
tău
nu respir
un țipăt lichid
se sparge sub pleoape
orbitoare
albă
tăcerea
Poezie:
noaptea
încolăcită pe inimă
ca o lumânare
din care
mai picură
încă
numele
tău
nu respir
un țipăt lichid
se sparge sub pleoape
orbitoare
albă
tăcerea
Comentarii
Virgil -
totul e ok cu exceptia faptului ca nu cred ca asocierea intre luminare si incolacire este prea fericita. restul este expresiv.
Călin Sămărghiţan -
O poezie minunată pentru care îți ții respirația până ajungi la capăt. Am nopții, al lumânării. Al tăcerii. Ce ne așteaptă la capătul tăcerii?
Călin Sămărghiţan -
Rectific: "al nopții". Ultimele 5 versuri poartă specifica amprentă Adriana Lisandru.
Sancho Panza -
mulțumiri. Virgil, da, știu că de obicei lumânarea este ..."dreaptă ca o lumânare". dar există și una încolăcită, cel puțin într-un anume rit ortodox se folosește. prin partea aceea de lume pe unde am crescut eu, i se spune "toiag".
Virgil -
uite asa mai invat si eu cite ceva.