I
topesc în paharul cu vin diane 10
pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar
într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația,
zâmbesc absent
în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat,
tandrețea de ieri e ceruită cu otravă
te apropii
scuipat în obraz de umbre
condamnat la un vitiligo sisific
îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi
peste o țară amară
cu oameni zidiți în sternul păsărilor
urmărit pretutindeni de patimi mutilate
de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul
când îți strig numele cernut în sita oglinzii

II

pièce touchée e povestea noastră
interzise regrete ale atingerii
femeia albastră
în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul
intrăm desfigurați
groapa cu var
sfâșiați în salturi de suliță
... ne-au exilat pe o altă tablă de șah
într-o cameră-fagure cu iubiri x și o
te-au pus să sapi sub zidul unde stau
când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur
nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă
pașaport spre niciunde

III

femeie, caută-mi altă pereche de mâini
mâini curate, albe, pentru duminică
îmi simt trupul înodat sub povară
nu iubim
doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt
s - avem unde ascunde prada din noi
aurul carnea și timpul
suntem degete împletind metamorfozele orei
eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie
străini
dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile

am lăsat la tine o umbră
decolorată
cu pomeții de smoală
va veni o femeie albastră să îi curețe negii
scăldându-o în lumină

delirezi și trag de tine cu putere peste moarte
malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme
aștept un miracol
din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju
zid al plângerii corsarilor care mor tineri

IV

mergeau încet spre sat,
femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă
fata care nu putea să vorbească
văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare
îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga
privirea mutei murmura despre o casă curată
un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer
cealalată
vorbea despre copii de pământ și case tumefiate
în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt
până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână