Fântânarului

imaginea utilizatorului Sancho Panza

***

borangic de lumină
ești deasupra mea,
Doamne

stau întinsă în iarbă
cu nesomnul și dorul
puse la căpătâi
iată umerii mei făcând pod așteptării
gustă inima mea de cireș amărui

atât Te mai rog
Tu
îndură-mă cântec
sapă-mă fântână din gând
până-n cuvânt

Comentarii

Da

Text fără zorzoane, esenţializat. Ars potica.

“sapă-mă fântână din gând
până-n cuvânt” («şi» e în plus).

Fie ca în texte viitoare să curgă cuvinte ale unei ”Tăceri barbare” între ”Idei sfinte ” cum zice Nichita.

singurul cuvînt care oarecum

singurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.

Psalm

Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.

mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu

(scuze scris din memorie)

Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.

Margas, Virgil

departe de mine îndrăzneala de a pretinde că poezia aceasta (sau oricare alta scrisă de mine) merită așezată alături de versurile lui Arghezi! de comparație, nici nu mai vorbesc...
sincer o spun.

pe de altă parte, mă miră că tu găsești aici „o asemănare izbiroare” (!) - în afară de folosirea verbului „a săpa”. dar,dacă tot vrei să-i cauți o ”rădăcină”, dă-mi voie să te îndrum spre cea autentică: Geneza 26 (18-22).
psalm? nu mi-am propus să fie psalm, dar, dacă asta e ieșit, aceasta să fie marea mea greșeală...
:)
mulțumesc pentru poezia lui Arghezi - spre rușinea mea, nu cred că o (mai?) știam. și pentru bunăvoință, părere și celelalte.

Virgil, am fost surprinsă de semnul tău și de peniță, mulțumesc!
și ție sunt nevoită să-ți spun că nu am căutat finonul religios, am scris într-un moment de împăcare cu mine. ca pe o mulțumire. atât.

pentru Margas, cu mirare și zâmbet

trebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”

iată-mă în dublă dilemă
1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)

diaspora

Adriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.

Mi-a plăcut mult mesajul

Mi-a plăcut mult mesajul acesta simplu, liric, emotiv. Am însă o sugestie: din cauza unor rime imperfecte involuntare, cred, poezia nu e unitară.

puse la căpătâi
..................................
gustă inima mea de cireș amărui

sapă-mă fântână din gând
până-n cuvânt

poate le poți lucra fără a afecta fondul

cu prietenie,