Shhhh...

imaginea utilizatorului Trinity
(..despre alunecarea în scorbură)

“Yes - but you would have to be half-mad to dream me up.“ – The Mad Hatter

aici nu ne atinge nimeni,
iepuroiul meu alb cu ceas și joben

mă poți striga în limba lui Nietzsche
ori picta în culorile lui Picasso
firul ierbii e lung nu oferit pe zodii
sau rang
cu gesturi lente visele sînt învîrtite
precum lămîia în ceaiul de dimineață

“You're almost Alice…” – The Blue Caterpillar

pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame

‘bea-mă’
pastila verde te înalță pe vîrfuri
cît să mîngîi luna pe frunte
‘mănîncă-mă’
pastila albastră mi te aruncă în sînge
într-un rollercoaster de inimă roșie

“Arrest that girl for unlawful seduction!” Stayne – Kanve of Hearts

deasupra e lumea
un pachet de cărți jucate
privind prin gaura cheii
cu jind

“You're all late for tea!” The March Hare

Comentarii

prea multe intertexte care

prea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame

‘bea-mă’”

..propun aici ca 'jamul' cu

..propun aici ca 'jamul' cu wonderland sa devina un stil poetic daca nu chiar existential.. partial incompatibil cu opinia ta, Virgil, insa c'est la vie..

multumesc de popas!:)

Poemul ăsta din punctul meu de

Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
De data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas

Dear Margas, revenirea mea dupa

Dear Margas,

revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p

Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]

Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P

si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."

Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:

“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”

..asa sa ne ramina numele.

Right Corina și din nou ai pus,

Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas