aici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.