Un poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia