arty -
învăț singurătatea pe degete
când o scarpin la ureche își lasă capul
pe genunchi
se împiedică şi cade la os
scâncește de-mi rupe sufletul
în două
viața şi fără ea e sub semnul întrebării
s-a legat de mine şi așteaptă
dar pe cine sau ce
m-am legat şi eu de ea cu gândul
în jos să ne scoată Dumnezeu din apă
căutam împreună locuri pentru suflet
nu stă la geam
nevinovată
cântă în prag şi joacă pe nervii morții
îi face cruce parcă ar fi şi ea
de-a noastră
Poezie:
Comentarii
despre singurătate,
Ottilia Ardeleanu -
în fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
cel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
ţin
arty -
mai mult ţin la prima, merci Ottilia.
până
kalipeto -
învăț singurătatea pe degete
când o scarpin la ureche își lasă capul
pe genunchi până la os - asta mi-a ramas in creieri:) altfel, trista... ca o poezie de vineri seara. stiu ca e mai mult aici, da' nu m-am priceput eu. multam, mare multam!
vorba ceea...
Dorel -
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
regret
Dorel -
Comentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.