suntem trei

imaginea utilizatorului arty

învăț singurătatea pe degete
când o scarpin la ureche își lasă capul
pe genunchi

se împiedică şi cade la os
scâncește de-mi rupe sufletul
în două
viața şi fără ea e sub semnul întrebării

s-a legat de mine şi așteaptă
dar pe cine sau ce
m-am legat şi eu de ea cu gândul
în jos să ne scoată Dumnezeu din apă

căutam împreună locuri pentru suflet
nu stă la geam
nevinovată
cântă în prag şi joacă pe nervii morții

îi face cruce parcă ar fi şi ea
de-a noastră

Comentarii

ţin

mai mult ţin la prima, merci Ottilia.

până

învăț singurătatea pe degete
când o scarpin la ureche își lasă capul
pe genunchi până la os - asta mi-a ramas in creieri:) altfel, trista... ca o poezie de vineri seara. stiu ca e mai mult aici, da' nu m-am priceput eu. multam, mare multam!

vorba ceea...

Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...

regret

Comentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.