Prolog:
și cel mai mic dintre cei mai mari visează
doar că visele lui sunt ceva mai cenușii
și nu-i vina lui
că nici somnul nu îl poate cuprinde
suferă
nu pentru că
nu se poate ridica pe vârfuri până la cer
ci pentru că ăia trebuie să își lase capul jos
pentru a-l privi
și se strâmbă
fiindcă că lor nu le place să li se lipească de pantof
ca o gumă de mestecat fără gust
Împăratul:
tu
m-ai ales urla el cu un deget osos împungând aerul
se îneca și râdea se îneca și râdea și zbiera
ehei fiul moșului
când zburdam eu pe câmpii și
culcam la pământ bălăriile din ograda ta
ehei...
ai fost mai norocos unii îmbătrânesc mai repede
ăia care trag paiul scurt
și apropo să-ți zic un secret
știi de fapt toate sunt la fel dar ni se pare
nouă că unul ar fi mai așa și pe dincolo
Fiul:
halal secret
halal moș de un ceas și jumătate
uite cum zburdă
în urma lui masa se transformă în energie
și ăia care ziceau că nu se poate
acum e mai tânăr decât toți
Epilog:
el
pantof pentru o lume intreagă care se zbate sub talpa lui
Comentarii
alma -
Consider începutul reușit, ideea bună dar relativ mediu reprezentată în poem. Pe măsură ce poemul înaintează, se scurtează și spațiul, și timpul, parcă :).
Alexis -
Mulțam de trecere. Ce înțelegi totuși prin mediu? Și mie mi se pare începutul mai reușit decât restul. Ideea cu mezinul nu mi-a venit decât abia după ce am terminat de scris poezia, care inițial avea puțin altă formă... dar toate textele mele sunt încă în lucru.