Mereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
Am auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.