De-a singurul

imaginea utilizatorului a.a.a.
a.a.a. -
fără verbe

În parcuri tată şi copil de-a vântul
scrânciobul galben
un avatar bătrân
acum picioarele în faţă
şi umerii în spate
mai sus mai sus mai sus ca fulgerul pe ape
trei zâmbete deodată
bliţ vânăt sub umbrele
umedă şi seara
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată
mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii
stop cadru
derulare
un sac cu oase.

Mai sus în timp
ochi verzi pe romburi de batiste
statuie între plămâni şi tâmple
în vârful nopţii
pe macaz
statuile cu braţele deschise.

Ca ploaia peste praful străzilor
omul
respiro lung icoane din tutun
la geamuri
cu ghearele pestriţe
ora.

Experiment literar: 
cutia cu nisip

Comentarii

Mi-a plăcut mult. Are

Maria - Doina -

Mi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.

frumos! un poem excepțional.

yester -

frumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)

trebuie “să-mi admit” mie

batori -

trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.

“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.

aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.

s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)

altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.

P.S. Ah, mi-a luat-o paul înainte!!! asta e...

eu sunt uimită cât de frumos

mignona -

eu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
într-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.

Da, nu are verbe :) constat

Maria - Doina -

Da, nu are verbe :) constat şi eu acum, după comentul Mihaelei şi înţeleg subtitlul.
Predilecţia mea pentru stilul nipon m-a ajutat de data asta să ,,văd" imaginile, să le simt. Nu are verbe şi totuşi e atâta dinamism aici...poate dibăcia obiectivului ,,camerei video" care face diverse ,,stop cadru" pe...poezie :) M-a uimit textul şi tehnica lui...Felicitări!

Maria, ...se poate să fi

a.a.a. -

Maria,

...se poate să fi trecut şi prin paleta stilsitică bacoviană. Mă bucur că ai citit, totuşi, şi de la mine :).

Paul,

...în contextul acela, "tată" e greu să nu fie folosit de două ori. De fapt, e imposibil. Ar trebui să-mi reneg tema-motor. Iar la "statuie", of, şi acolo e dificil. Pentru că prima are conotaţie (tautologică) de nemişcare (statuie între plămâni şi tâmple), iar a doua, conotaţie (paradoxală) de mişcare (statuile cu braţele deschise). Aşadar, vezi tu, la nivel de expresie, noţiunea se repetă, la nivel metaforic, nu. Aştept sugestii aici, totuşi. Mulţumesc!

Silvia,

...dacă aş spune "braţe", mi-ar dispărea elementul intenţional; voinţa statuilor. "Derularea" trebuie scindată de "bliţ" (ipostază/amintire), ea - derualrea - are caracter temporal mai lung şi cade sub incidenţa sacului de oase (moartea tatălui). Cred că trebuie păstrată. De acord, însă, că textul trebuie terminat la "ora". Acolo, am gafat prin supralicitare. De altfel, în textul zero (ciorna) nu am reluat versul. Deci, voi tăia. Mulţumesc!

Mihaela,

...Verbele sunt la voi. Dacă sunt şi cele pe care le-am ascuns, mai bine. Mulţumesc!

Cred că ar trebui să votăm

Maria - Doina -

Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)

Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)

imi place cand citesc o

caminante -

imi place cand citesc o poezie si raman cu impresia ca sunt inca forme de comunicare pe care nici macar nu le intuiesc pana nu ma ajuta cineva. sunt de acord cu paul ca-i exceptionala. ultima strofa mi s-a parut scoasa din alta lume, iata ceva care nu stiu sa spun decat ca era si fara tine. :o)

Cristina, nu poate decât să

a.a.a. -

Cristina, nu poate decât să mă bucure trecerea ta. Cred eu că intuim cu toţii destule, mai greu este să le exprimăm; ori să le dăm crezare.

experimentul mi se pare

Virgil -

experimentul mi se pare interesant. nu cred că este fericită repetarea statuie - statuile din strofa a doua. aș zice că se aventurează pe un ambitus destul de întins, între „trei zîmmbete” și „sacul cu oase”, sau între „macaz” și „umbrele”. nu știu dacă reușește să susțină un mesaj prea consistent între atîtea dimensiuni dar cred că este un exercițiu care se merită repetat.