Eu sunt mersul meu către…

imaginea utilizatorului Sixtus

Mergând pe drum văd o ceată de motociclişti
mă sperii fug - ei după mine - ajung la un gard îl sar
sunt într-u cimitir văd un coşciug gol mă întind fac pe mortu’…

Lăsând motoarele au sărit gardul ajung la mine mă uit mort de groază la ei
„S-a întâmplat ceva?” mă întreabă „Te putem ajuta? De ce stai aici?”
„E o poveste lungă…Mă aflu aici din cauza voastră/
dar şi voi vă aflaţi aici din cauza mea….”

Comentarii

Da, indiscutabil în opinia mea care

Da, indiscutabil în opinia mea care nu trebuie să fie neapărat avizată dar nici de colo nu ar fi, un poem care mi-a plăcut. Și asta nu pentru că m-a așezat cuminte pe tronul cartezian al găndirii, acolo unde deducția devine un sinonim aproape perfect al seducției și unde plăcerea se naște din ceea ce uneori chiar după ce am întins coarda prea mult am numit silogism, al paingului sau doar al lui aristotel, ei bine mie îmi place textul acesta al Dvs Domnule Gorun, pentru că mă pune pe gânduri, pentru că nu îmi dă soluții, mă lasă pe mine, cea neajutorată, să le caut și finalmente, să descopăr fericirea absolută de a nu fi găsit nimic afară. Și de a mă întoarce acasă, înăuntru.
V-aș fi acordat o peniță Domnule Gorun dar nu știu dacă am dreptul sau nu știu cum se face. Dar până la urmă nu are importanță.
M

Gorun Manolescu, textul de faţă

Gorun Manolescu, textul de faţă este un exerciţiu, fireşte, bazat pe un studiu. Nu-i rău. Dar nici din cale afară de profund nu-l văd a fi. Eu vă citesc cu interes, constant, ştiţi bine. Nimic nu este întâmplător la dumneavoastră dar dacă vă paşte vreo întâmplare precum o zice textul de faţă? Vă întreb, dacă nu este poezie aici, vă aflaţi tot aici din cauza noastră?
În altă ordine de idei, exerciţiul este realizabil şi porneşte dintr-o raţiune. Raţiunea este relativă, nu?

s.b.

E relativ:).

E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.

Cele bune.