cum mai plîng eu în ziua asta
în ziua asta ca un prunc părăsit pe scara blocului
îl sun pe dumnezeu pe mobil
îl întreb dacă are noutăți despre radu și pepenii lui
despre iubita mea e zi de salar în hotelul de turtă dulce
și femeile rădăcini își poartă disperarea pe brațe
femeile rădăcini sînt femeile care nu pleacă sînt femeile care seara
se lipesc de pielea ta ca niște ventuze și te golesc de frică
ce noutăți mai ai doamne despre sorin știe bancuri grămadă imită
teribil scîrțîitul ușii scîrțîitul trupului spintecat de roțile trenului
da de bunica ce poți să-mi zici mai taie mămăliga dintr-o mișcare
mai face turte pentru cei care pleacă din trupuri
și ce mai zici despre tata care ascundea sticla de votcă în căpița de fîn
dumnezeu tușește puțin își drege vocea îmi spune că se gîndește la o conferință
de presă probabil la ora două
e puțin ocupat oricum dacă o ține sau nu va pune moartea să mă anunțe din timp
ziarul de mîine e gol
ca și mîinile mele
Comentarii
francisc -
tabloidul acesta ma duce cu gandul la ziua de ieri, cand totul era minunat iar azi totul e pierdut. sunt lucruri care raman, incercarea de a ti descoperi ochiul, in acelasi timp cu o alta miscare, de retinere si aparare, prin imaginile-cliseu. ca tehnica, face posibil mesajul, insa, pana la urma, de ce ti e frica sa se vada ca plangi cu lacrimi de crocodil?
alma -
Finalul e partea care emotioneaza. Btw, da-mi si mie numarul sau zi-I sa-mi dea un bip si Il sun eu inapoi. Cand o sa am timp :).
bobadil -
Fain text iar titlul e de data asta foarte potrivit (Emilian ca si alti clasici in viata :-) nu nimereste titlurile mereu) Mi s-a parut cam fortat versul "il sun pe dumnezeu pe mobil" - avangardist dar parca prea de tot. Cred ca "il sun pe dumnezeu' ar fi fost deajuns, parerea mea. In rest, foarte reusita personificarea demiurgului venita, cum altfel la Emil decat din suflet. Chapeau, Andu