Chiar dacă lucrurile ce se întâmplă live, par ciudate, nu au nicio relevanţă expresii ca: "mai mult cu cinci sau mai putin cu 2."
Totul se petrece după un scenariu care îmi scapă. Chiar dacă ea are impresia, uneori, că este manipulată, sau poate chiar este, nu se întâmplă nimic conştient şi controlabil. Când apele cresc din ce în ce, mai gândeşti, oare, că va veni vremea când se vor retrage? Nu cred, aşa că te laşi purtat de apă, chiar dacă în palmă nu ai decât un pai, care oricum nu te poate ajuta.
Câtă iubire poate fi strânsă într-un personaj ca Zahei care a avut decenţa să stea "acolo", până în ziua în care mi-a reamintit că a acceptat ocna ca pe o izbăvire refuzând fuga în suicid.
Nu pot gândi la pasul următor, cu toate că mă bântuie tot felul de "variante".
Nici nu conteaza ce se va întâmpla (zic eu) astăzi, însă mă las cotropit, cu bună ştiinţă, de ploaia ce a mai căzut pe mine. Cum poţi fi raţional sau rezonabil?
Să fie alţii, cei care s-au născut fără norocul acesta, cei ai căror bani sunt tociti şi murdari.
Banii mei sunt puţini şi noi. Au foşnetul iniţial şi mirosul de cerneală tipografică, sau acea lucire orbitoare de la ieşirea din matriţă.
Banii mei sunt noi dar ...asta este tot, atât pot cumpăra cât cu nişte bani uzati.
Acum glisez în vremea când încă mai ştiam să comunic prin mirosuri şi semne, dar nu-mi foloseşte la nimic.
Toţi au uitat limbajul complet, complex şi de netradus.
Dimineaţa, la răsăritul soarelui, marinarii, în semn de respect, se strâng pe punte iar sifleea însoţeşte ritualul "este ora!" Ce minunăţie, ce bogăţie!