sînt zile cînd lucrurile devin
o baltă de sînge în mijlocul drumului
o medalie ciobită pentru o revoluție de smoală
un requiem dansant pe o terasă goală
un chibrit ars pînă la unghie
o mască întoarsă pe dos
un aqueduct înfundat cu larve de fluturi
un sîmbure găurit cu un cui înroșit
o duminică fără pronaos
un catalog de urne cu livrare prin poștă
o bibliotecă într-un sanatoriu de nebuni

le iei pe toate le răsucești în tine
ca pe un ghem umed și aspru
te chircești deasupra lor
și le spui
dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă
în catul ușii mai este loc de o gaură
iar cînd nisipul îți trece prin ochi
simți mirosul de untdelemn
și gustul de smochină în gură