Keller -
în somnul rațiunii, visul nu minte
raza de soare
rostogolindu-se sub talpă
colindă
mersul tău, bărbate
sub încheietura unui cer
unde să fug?
ca să uit
majuscula greșelilor mele
frigul minciunilor mă apasă
mai mult decât umbra
sticlei tale de vin.
înfășați
unul în altul
cu pânze de vorbe
scrise-n
colțuri de ochi
te strig
devreme ne ești, monotonie!
doar Dumnzeu ne privește durerea în ochi
adâncit
prin tristeți
porți desaga
lumilor noastre
într-un buzunar al făgăduinței
unde și eu zdroncănesc
doar a mărunțiș
Poezie:
Comentarii
alma -
Repet, ți-am mai scris și la alt text: "un soare" nu sună tocmai luminos, mai degrabă unsuros (unsoare). Iar într-un titlu asta nu dă deloc bine. Paradoxal, singurele versuri pe care le consider reușite sunt: "frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin." Versul "majuscula greșelilor mele" e previzibil dar sună binișor. În rest, de la "un soare" la "nor", "gâdilă", "cărările vremii", la "o ultimă suflare" sunt expresii la care poți renunța fără vreo părere de rău.
Keller -
Nu ai repetat, Alma am verificat fiecare text si comentariu am tinut cont de ceea ce mi-ai spus
alma -
În comentariul meu de la textul "Cioplitorului de vers" am precizat "un_soare" (sic!), "sic" adică citit în acea manieră, nu sâc!
Keller -
Alma, m-ai prins :"> dar nu mi-ai spus nimic de noile modificari sa inteleg ca nu-ti suna bine poezia?
alma -
E mult mai bine așa cum ai modificat. Și finalul e interesant, poți renunța la punctele de suspensie.
Keller -
Am modificat, multumesc!