arty - 
      
    învăț singurătatea pe degete
 când o scarpin la ureche își lasă capul
 pe genunchi
 se împiedică şi cade la os
 scâncește de-mi rupe sufletul
 în două
 viața şi fără ea e sub semnul întrebării
 s-a legat de mine şi așteaptă
 dar pe cine sau ce
 m-am legat şi eu de ea cu gândul
 în jos să ne scoată Dumnezeu din apă
 căutam împreună locuri pentru suflet
 nu stă la geam
 nevinovată
cântă în prag şi joacă pe nervii morții
îi face cruce parcă ar fi şi ea
de-a noastră
Poezie: 



Comentarii
despre singurătate,
Ottilia Ardeleanu -
în fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
cel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
ţin
arty -
mai mult ţin la prima, merci Ottilia.
până
kalipeto -
învăț singurătatea pe degete
când o scarpin la ureche își lasă capul
pe genunchi până la os - asta mi-a ramas in creieri:) altfel, trista... ca o poezie de vineri seara. stiu ca e mai mult aici, da' nu m-am priceput eu. multam, mare multam!
vorba ceea...
Dorel -
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
regret
Dorel -
Comentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.