Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.

Am reținut și punctul Dumneavoastră de vedere domnule Titarenco. Nu de comentarii îmi fac griji, ci de modul în care se încearcă încorsetarea sau deturnarea aprecierilor sau punctelor de vedere ale altora (a se vedea prima mea postare și reacțiile stârnite de ea). Despre calitatea textelor mele, așa cum ați spus, este vreme să discutăm pe măsură ce vor fi postate, iar termenul ”elitism” nu se referea nicidecum la ele. Despre motto, am spus deja: eu consider că poezia face parte din viață și viața e plină de poezie. Nu vă faceți probleme, n-o să cad de la prima clătinare! Asta pentru că eu cred în bunul simț. Al meu în primul rând.