ești aici

imaginea utilizatorului kalipeto

așa începe viața
marea mirare copilăria toboganul
din plastic strălucitor
a b c semne cuminți
și semne obscene
jos jos de tot douăzeci de ani
teama că se mai poate coborî
zâmbetul zâmbetul alb
ultimul zâmbet
ești
în toate formele la temperaturi diferite
a
să nu uit
de dragoste
de bărbia coborâtă în piept
într-o clipă mai încăpătoare decât
catedrala în care un fulger a aprins mobilierul
aici înseamnă aici înțelegi
dacă m-ai clinti din loc
ai vedea că stau pe nimic

Comentarii

da,

constat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
ei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!

si aici

aici, cum altfel... imi place interpretarea ta data finalului, multam!