în lumina zăpezii privesc viaţa o modalitate de
a încerca simţurile un test în care intru
aşa cum intră cuvintele în hârtia întinsă sub mână
ca pentru un act sexual neprotejat din care sigur vor ieşi
bastarzii arătaţi mai târziu cu degetul dizgraţia şi rotunde hohote
ca nişte ochi îngheţaţi prin care lumea se arată în goliciunea ei

sclipirea zăpezii m-a orbit la o întretăiere de zi m-a îngenuncheat
ca pentru o rugă pe care o ţineam într-o carte nedeschisă a inimii
căzută de pe raft şi-a adunat cuvintele pe buzele mele
reci de lipsă de oameni de lipsă care vâjâie sălbatic să-mi ia minţile

nişte curajoşi cu bulgări au tras la ţintă ea nu s-a prăbuşit
nici nu s-a spart şi n-a durut-o rupe cuvinte mă hrăneşte din palmele aspre
aş putea să refuz însă ea mă învăluie albastru în olmuri

chiar dacă aş ieşi afară din casă
tu să nu pleci chiar dacă aş putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învineţească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine

auzi tu cuprinde-mă cu propriile-mi gânduri