se spune că oamenii care au fost abuzați sexual în copilărie devin ori prostituate ori violatori. mă întreb ce se întîmplă cu celelalte abuzuri. cu cei care au fost abuzați emoțional, sau cu singurătate, sau precauție. dar cei care au fost abuzați cu muzică, cu matematică sau cu religie. cei ce au fost abuzați cu imaginea strămoșilor sau cu spiritualitate, sau cu obsesia slăbirii, sau a îngrășării. sau cei ce au fost abuzați cu sentimentul etern al datoriei, sau al fatalității, sau al perfecțiunii, sau al patriotismului. sau chiar cei care au fost abuzați cu iubire, cu permanenta lipsă de bani, sau cu minciună, cu salvarea aparențelor, sau cu obsesia ascunderii defectelor. cei ce au fost abuzați cu sentimentul de inferioritate provincială sau cu superioritatea de clan. cu frica de moarte, cu materialism, cu credința în medicamente, cu artă, cu xenofobie, sau cu teama de necunoscut sau de diferit. și cu multe altele. ce devin aceștia?
*
ești depresat uneori și treci pe lîngă un om valoros și nu îți dai seama de asta nu pentru că nu te-ar interesa dar mai ales pentru că el continuă imperturbabil să își vadă de treaba lui și să o facă bine. sau poate pentru că și el la rîndul lui trece printr-o depresie și nu vrea să iasă cu nimic în evidență ci doar să fie pur și simplu un om lipsit de drame. în timp ce pentru unii dintre noi drama este singura garanție pentru ignorarea depresiilor.
*
Am o suspiciune că știrile au devenit un drog. iar un drog nu are nevoie de moralitate. el își este lui însuși sistem de referință și justificare. și tot ca și cu orice drog se întîmplă să te trezești uneori în fața știrilor cu o senzație de suflet luciu și ars ca de o soluție sălciu-alcalină. și atunci simți nevoia unui drog și mai puternic. nevoia unei știri mai șocante. treptat adevărul ți se pare insipid. iar în momentele acelea te întrebi dacă cel vinovat de asta este adevărul, instituția care răspîndește știrile sau tu.
*
astăzi am auzit de un bărbat care ajungînd la o vîrstă medie a început să facă exercițiu fizic pentru a nu spori în greutate și pentru a evita bolile cardiovasculare. într-o dimineață alergînd pe plajă a făcut infarct și a murit. omul acesta a murit încercînd să fie sănătos. oare moartea este un risc sau o eroare?
Comentarii
poate,
yester -
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
îmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
ma scuzati ca va deranjez,
adri -
ma scuzati ca va deranjez, am trimis si eu azi o poezie, oare nu am trimis-o bine sau nu o publicati?
Aceeaşi problemă privind
Ioan Bistriteanul -
Aceeaşi problemă privind postarea textelor. Îmi cer scuze că am intrat aici.
Adri, nu este nici un deranj.
Virgil -
Adri,
nu este nici un deranj. Ar trebui ca acum să îţi poţi publica textul. dacă ai probleme te rog să îmi spui ca să ţi-l public eu. de asemeni observ că sănt două texte cu acelaşi titlu deci probabil că ar trebui să te hotărăşti la unul şi pe celălalt să îl ştergi
Ioan,
Virgil -
Ioan, şi în cazul tău ar trebui acum să îţi poţi publica textul.
mă bucur că îți plac,
Virgil -
mă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
1.
elia-clodia -
1. sentimentele altora, actiunile sufletesti,atunci cand le percepi ai senzatia ca vin de peste tot si de niciunde. existi doar tu materie si restul este energie. asa ca tot ce ti se va intampla e sa te descurci. fie refuzi sa te lasi modelat de ele, inchizi perceptia, daca sunt prea agresive simti cum au puterea de a prelua controlul asupra informatiilor tale, devin una cu tine. fie le cedezi din prima traind placerea de a fi directionat. fie...m-am incurcat.
oricum aveti dreptate, ce conteaza ce fel de abuz e, un abuz e abuz. tindem sa vedem doar o parte dintr-un spectru larg. si nu doar cand e vorba de verbul a abuza.
2.comentez aici pentru a nu sta pe facebook.
unii au nevoie de aliante, de valoare pentru a trece peste deprimari. altii musca,latra, lovesc, provoaca drame unde sunt sensibilitati mai mari si asa cu impresia de forta reimprospatata ies din deprimare. altii... "în timp ce pentru unii dintre noi drama este singura garanție pentru ignorarea depresiilor." aici nu am inteles bine...sa te scufunzi in drama, adica sa o abordezi in forta duce la stopul deprimarii, ori sa te adancesti in dramele altora te determina sa uiti de neputintele personale...
3. intr-un astfel de caz eu zic: vinovatul esti tu. nimeni nu te poate distruge daca nu il lasi. nici un drog la propriu ori figurat. avem capacitatea de a ne selecta stimulii pt simturi si se numeste liberul arbitru...intre dracu si iubire...viciu...placere nejustificata...placere justificata...fara liber arbitru nu exista individ doar universal, nu?
4.acel om probabil a incercat sa...slabeasca porcul in ajun. pare o moarte prin impiedicarea unor calcule bune, perfecte in timp si spatiu.
alteori e un risc. te poti implica intr-un risc.
cred ca nu am surprins bine ce a fost spus. in plus mi-se pare cinica exprimarea mea si mai bine sa am grija, devin taranca.