prin uluci, eu, fratele
bostani înșiram sub clar de lună rotund
ochii, nasul și gurile lor de ceară plini
împungeam piei roșii afară câinii săreau
mâncau luna, apoi soarele
înghițeam și zbieram
ne dați ori nu ne dați.....
ne dați ori nu ne dați....
mânz de lapte și piatră ne da...

eu, fratele, plimbam
furnica deget pe deget întorceam și râdeam
furnica și ea întorcea dosul aripei stângi și râdea
mamă, parcă-i ceva ca o pasăre cu pielea
mâinii din piept întinsă
pe clopotul nopții râcâie coasta de leu zburător
prin stele lipite cu limbile reci
șterg iarba

îți dau un braț de alun cânepă un cui bont de argint
îți dau brațul cânepa cuiul scoate și
masca mea roșie fioroasă sub care m-am tras
sub salcâm și la față

vin
vin câte patru cât casa îmi vin
urcă genunchi subraț aici aici pe gât în gură îmi urcă
în stomac se lipesc negri și sug
pofticioși din vena ascunsă de înger în dungă
o inimă într-o inimă piatră
în piatră lapte de nu
că

izbii pumnul în burtă nu mișca am zis am zis
nu-mi vine să tai coarda de
cer să-mi șteargă fața cu fața
să-mi roadă colțul stelar și gura îmi vin
apoi se vor duce pe
lin

în adâncul meu cel mai adânc ea
se făcea neagră și
grea câte-o stea
prin zori în amiază și seară
aruncăm pielița roz
înghițim
ne mânjim fața pieptul și brațul
cu restul din
ea

dar el, el ne lăsa să dormim, drept pe umărul lipsă