Povestiri de aci din bătătura Măriei lu Codin

imaginea utilizatorului merveille

când să întoarseră de la cimitir găsiră tolănit aici pe prispa din dială un mârtan sur cu ochii verzi cu mustățile pârlite și coada scurtată- o arătare cam hâdă carevasăzică- de curând aleasă cu semne de bună purtare în vreo pățanie nimerită cine știe cum prin lumea cea plină de încăierări a mâțelor lelița Măria își văzu de rostul pomenii și de toată rânduiala care să cădea în cea zî blestemată iar când să mai potoliră și năcazul și grijile începu să întrebe de n-a știi careva a cui a fi străina vietate întrebă în dială și în vale pe linia principală și pe ulițe că vorba ajunse din gură în gură hăt departe tocma la Chiva lu Miai în capu satului nima nu știa nimic de nici un mârtan

lighioanei i să dete de mâncare și apoi fu numaidecât mânată să se culce în pătulul cel nou departe de cuibarele cu ouă și de cloța cu pui că de- nu să știe ce apucături o fi putut avea și să vedeți ce soiu dracului de animal dimineața la prima oră să trezî lelița Măria și ce credeți că fu dat să-și vadă ochilor cârpiți de somn mârtanul ședea tolănit la picioarele ei pe așternutul cel bun își lingea puturos labele albe și să pieptena cu ele dupe urechi ptiuuu arzăte-ar focu de nătărău pe unde mi-ai intrat blestematule lovite-ar boala ra să te lovească zââââttt zâââât zââââât și nepoftitul musafir fu zvârlit în curtea din dos la un loc cu orătăniile casei

asta în prima noapte în a doua la fel în a treia tot așa mârtanul cel sur intra nevăzut în hodaia sărmanei muieri care să blăstăma pe ochii din cap că închisăsă și ușa și giamu singură gaura cheii mai rămăsese neastupată dară cum Doamne să aibă loc un ditamai animalul printr-o găurice atât de mică

azi așa mâne așa lumea începu să vorbească cum așa și pe dincolo un mârtan- după alții un câne ba chiar un vițăl să aciuiase la Măria lu Codin în bătătură și nu mai putea fi alungat de acolo cu nici un chip după unii creatura putea fi auzâtă în fiecare sară scheunând la geam ca un copil de țâță tot ăștia îl și văzuseră cândva așa mai mult ca într-o ceață dar se puteaa măăă desluși clar că nu e lucru curat ce mai încolo încoa ăl din baltă poposise în satul Cătunele ca să tulbure hodina oamenilor cumsăcade

tot de la lume mai știm că fusese chemat popa Ghițu în câteva rânduri să tămâieze casa și pătulul răposatului Codin mort nespovedit necuminecat fără lumânare da ce să facă și bietu popa că nici el nu e Dumnezău să le știe pe toate îi sfătui și el să mai încerce și prin babe că doar e plină lumea de scrântiți care rânjesc cu gura până la urechi când văd cum intră spaima în oasele oamenilor

unele muieri vorbeau că nuuuu măăăă cică Măria săraca s-ar fi ologit de cap și bate câmpii că doar așa a fost și mumă-sa și frate-su ăla al mic de s-a însurat acu doi ani cu fata lu Aristică cismaru din Pogoane nu-i făăă lele nici un mârtan și nici un câne s-o lege careva pe nebună și s-o ducă unde i-e locu acu Doamne iartă-mă n-om aștepta să ne bage pe toți în sperieți că durmim cu frica în sân și vorba aia noi ca noi dar avem copii și e mai mare păcatu să îi vezi cum zăletesc în somn

câțiva mai umblați pe la leturghii și alte slujbe de ale bisericii erau convinși că mârtanu nu e altul decât sufletu bietului nea Codin care nu să putuse împăca să plece și să-și lase muierea încă tânără în lume în vreme ce el să făcea oale și ulcele în dială la Niamțu la un loc cu viermii și cu bălăriile da da păi doar au mai fost atâția alții iacă bunăoară la casa cu berze în bătătura oamenilor ălora s-a acuiat toamna trecută un câne alb chior de ochiu drept întocmai ca și nea Mărin Dumnezău să-l ierte că era om bun s-a acuiat și basta nima nu l-a mai zvârlit de acolo

acu ce să facă și ei zi și matale cititorule să omoare bietele vietăți că doară n-au făcut rău la nima și apoi vorba aia și drac de ar fi nici Dumnezău nu să supără dacă îi dăm și lui o dată în zî o bucată de pâne uscată și-un castron de apă

Proză: 

Comentarii

da

foarte vie povestirea ta, se deapana fara noduri si mi-a placut mult aerul asta de reportaj pe marginea mitului care abia se incheaga. nu prea cunosc eu regionalismele oltenesti dar, asa necunoscatoare cum sunt, mi se pare ca ai reusit sa le stapanesti foarte bine si sa tensionezi naratiunea cu ajutorul lor. felicitari, am citit cu mare placere.

Adriana,

pentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)