Virgil -
...
la marginea vieții
văd uneori bărbați așezați pe bordură
așteptînd
să iasă un chiot din pietre
sau o femeie singură
să treacă poate
pentru ultima oară
cu foșnetul ei verde
apoi să se dea liber la remușcări
și la ultimele semne
Poezie:
Comentarii
hialin -
Mi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
vladimir -
"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
Virgil -
Ialin, multumesc pentru opinii. Vlad, iti marturisesc ca si eu am vrut sa ma opresc la remuscari dar am cazut prada ispitei de a continua.
vladimir -
Acum recitind eu as fi riscat un final de genul "să se ofere remuscării"... oricum nu-i defel un text slab... zicem acum la a ... citire.