se urcă în taxi. era singurul lux pe care și-l putea permite de ziua ei
să vadă marea dar nu din hotelul de pe chei
nu am prieteni iar mama mi-e prea mamă să o mai facă și pe asta!
ploaia lipea zmeie de hârtie pe geamuri
el nu putea fi niciodată secretul ei murdar nici testul de sarcină
încotro? inima se obișnuise cu pasul rapid ... azi? oriunde
ceasul și-a aruncat păstrăvii în stradă
lentila lui clipocește-ntre sălciile mele rupte
caii care-au fugit din grad au vrut să fie liberi? mai bine aripi
decât o viață cu unghii roșii... aripi? ia-le. trăim într-o lume plină de ciuperci
cu cât au pălăria mai elegantă cu atât sunt mai nocive
unde te gândești? departe

cât de departe?