Virgil -
globuri uriașe de timp
trecînd prin noi
orele se sparg de ciment
globuri uriașe de timp
la intervale insuportabile
minutele se împrăștie
stropesc pereții gîndurile gardurile
pantofii prăfuiți ai oamenilor
zdrențele cerșetorilor pietrele privirile
secundele se preling în adînc
pipăind un rost o fisură
printre cărămizile desfigurate ale zidurilor
împietrite promisiuni violate în poziții grotești
cu ochii holbați în gol nefiresc ne privesc căutînd
un refugiu în acest labirint flămînd invizibil și mut
între același sfîrșit și un alt început
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
Virgil -
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
bobadil -
Right 100% Virgil. Insa acel "un alt inceput" e a lui compact "nu stiu ce ai fi vrut/ poate un alt inceput" - fata din vis cred, un text cu mesaj foarte raspindit la generatia noastra. De aceea poate ca ar merge evitat... sau rebranduit...stiu si eu? Chiar si cu toate astea, poemul sta in picioare, Andu
vladimir -
Desi nu comod de citit datorita abundentei imaginilor poezia isi arata virtutile ca un vin vechi care nu se lasa descoperit de la inceput ci trebuie talmacita, filtrata prin imaginarul individual al fiecaruia dintre noi... poate de aici ideea oglinzii in locul mult prea "femininului" recurs la esarfa. "gîndurile gardurile" are o sonoritate aparte... aproape ca mi-a adus aminte de Eminescu. Partea aceasta este de degustat... "împietrite promisiuni violate în pozitii grotesti/cu ochii holbati în gol nefiresc ne privesc căutînd/un refugiu în acest labirint flămînd invizibil si mut".