nebunul

imaginea utilizatorului pârâu
Ciclul ”100 de gânduri”

când scot de prin boccele câte-o carte
amestecând simboluri și cuvinte
zâmbiți sardonic nu luați aminte
la gândul meu venit de prea departe

gândiți că fără noimă vă rostesc
deși sunt adevăruri transcendente
ascunse în priviri incandescente
ca prag între real și nelumesc

eu sunt nebunul din lumini solare
și mesager al vocii fără sunet
ce va schimba prin glasul său de tunet
frivolitatea voastră în candoare

mă trec prin timp urmând al zilei faur
atras de absolut și insondabil
nătâng priviți la mine și probabil
n-ați înțeles tăcerea mea de aur

Comentarii

se pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.

Adriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!