mă gîndesc la nebunia ta de poet
la zilele petrecute indiferent lîngă tine
precum un gard de sîrmă ghimpată
lîngă un tren în mişcare
lovituri tangente peste genunchi
pînă nu mai simţi durere
traverse de lumini şi umbre atinse de praf
mîinile noastre vise sudate adînc în ochi
frica ta obsedant nemărturisită
pentru pachetele lăsate în prag
bombe posibile neglijent mototolite în ziar
mirosind proaspăt a revoluţie şi lapte
pîine îmbibată cu cerneală pînă la gingii
simt gîtul tău sufocîndu-se în gîndurile mele