corabie ascunzându-și vâslașii în crăpăturile aspre
unii trag de lanțuri galera căderilor fără număr,
alții duc în spate rugăciuni pardosind treptele unei piramide
un ochi în vârf pornind dintr-un mănunchi de triunghiuri albe

cum ana îi vorbea mariei despre tainele nenuntite ale ființei,
așa își poartă corabia copiii născuți și nenăscuți,
unii de-a dreapta, alții de-a stânga,
au ridicat străni înăuntru
scobind în anafora stâncii altare,

oameni și îngeri,
milioane de păsări vâslind apele din
cuibul de piatră,
cântul lor-pâine amestecată cu apă

brațele muntelui se închid și se deschid după cum
pământul geme de furnici când zămislește iarbă

când zorile vin la împărtășit
plâmânii turlelor inspiră fâlfâind din aripi