yester -
rătăcit ca o ploaie într-un decembrie bej
uit să hrănesc peștii din acvariu,
pregătesc micul dejun pentru ultimul bătrân
din familia mea,
care îmi povestește cum a cusut el un nasture,
îl ascult cu gândul aiurea, mă va părăsi și el,
când mă atașez de cei dragi mai tare,
se duc, drumul mi-i fură,
spargeri nedeclarate, valori de abur lăptos,
oamenii care m-au învățat să fac
nodul la șireturi, pleacă iubindu-mă,
firav, mic și gârbovit,
bunicul meu vorbește în fiecare zi,
vorbe lungi,
cu dumnezeu,
de mult timp eu cred
că discuția lor va continua
și după și despre… mine.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
citeodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
yester -
... da Marina, este un citat pe care l-am descoperit în cartea prietenului a. g. secară , pare-mi-se că și Adi cita la rândul său, nu mai știu autorul, dar mi-a rămas ideea transmisă. mulțumesc de trecere și de semn, contează.
cami -
îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
yester -
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...