împreună în cămașa de forță

imaginea utilizatorului Virgil
primul monolog

cred că ne-au pus împreună pentru că știu că tot vom muri
din cauza asta mă întreb dacă pielea nu ne va fuziona
ca în povestea aia cu spermatozoidul și ovulul
cînd chicoteam la ora de biologie într-a opta da ai dreptate
probabil e exagerată comparația dar mă gîndeam la cromozomi
teoretic ar trebui să se întîmple un fel de fuziune
dar nu știu dacă există o teorie despre asta
după cum vezi nu sînt poet sînt bărbat mă gîndesc la epidermă
deși este evident asta nu mai contează acum
sau poate contează în primul rînd epiderma
am înțeles că pentru o femeie este ca zidul unei cetăți
dar nu mă pricep eu de obicei încerc poarta porțile căile oficiale de acces
sînt săgetător mereu călare adorm tîrziu deci ignoră-mă
măcar încearcă ignoră-mă în general mă trezesc tot tîrziu
defecte de studenție pe vremea mea avea importanță cînd te trezeai
chestii cu moralitatea celui care se trezește de dimineață și ajunge
dar noi nu mai ajungem nicăieri sau uite unde am ajuns
cine a spus că iubirea nu e un blestem
asta era o întrebare retorică era pentru mine
unii probabil își visează blestemul noi ne blestemăm visurile
să nu spui că nu ți-ai dorit măcat o dată să ajungem împreună
într-o cămașa de forță ne-au pus împreună pentru că știu că tot vom muri
și au făcut economie

Comentarii

penita pentru idee, sinceritate si compozitie. finalul este deosebit realizat: "să nu spui că nu ți-ai dorit măcat o dată să ajungem împreună într-o cămașa de forță ne-au pus împreună pentru că știu că tot vom muri și au făcut economie "