Dimineața iubita mea miroase a lapte fiert. Vorbește rusă și-ar dori să viscolească să se
plimbe pe centru în haină de blană.
Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi.
Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd.
Am să mor ca pușkin. O să mă duelez pentru cea mai frumoasă femeie bineînțeles ea nu va ști decît după ce voi trage în aer.
Viața mea seamănă tot mai mult cu mine. Mă uit în oglindă o văd nebărbierită și din ce în ce mai des rușinată. Aș mîngîia-o ca pe un cățel i-aș da două palme sau nu i-aș spune nimic.
Oamenii se nasc dimineața mănîncă la prînz și mor seara
Iepurii se nasc dimineața mănîncă la prînz și mor seara
Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou
Eu o să-mi las barba să crească să-i fac din ea o haină de blană
Comentarii
Aranca -
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.