nu înțeleg sensul cuvântului "greabăn", iar "limba dimineții" încercă să personalizeze un fenomen natural greu de înțeles. eu aș zice că este vorba depre cădrea stropilor de rouă. de altfel, "frunțile de cenușă" par a fi tot căutări-încercări scriitoricești care, personal, îmi amintesc de imaginația lui bobadil. în ultima strofă observ, ca în oglindă, imaginea ceții dense și a copacului care, sub forma pălmii amintește de mângâierea ierbii, ca un imaginar personaj numit dimineață sau ca o "limbă", care stropește firele ierbii cu rouă. știu că nu sună bine, dar o astfel de imagine mi-a clădit în minte citirea poemului dvoastră. cu respectul cuvenit, mircea nincu.