vladimir -
zâmbetul s-a desprins ca un fluture
pe urma de acadea a buzelor tale
strigându-mă-n taină
cu glas răgușit de șofar
dați-mi o piele
să-mi înfășor sufletul
alunecos ca un pește
peste carnea acestui ștreang
ridicat de-o femeie care iubește
ce fel de lume e asta
în care fantasme mă cheamă
pe numele viu de animal hăituit
în pântecul unei fecioare
în mine un cer învață să ningă
îmi fugărește nopțile către lumină
ce dacă am devenit spectre
și preoții aruncă după noi cu agheasmă
ne mai putem linge încă marginile
e încă destul loc în palmele mele
cât să îți rătacești sânii
murdari de-o spaimă nespovedită
acum pot să-ți aud inima bătând
ca un infern de tobe scrâșnetul
oaselor îmbrățișându-mă
dincolo de viață
Poezie:
Comentarii
Vexatu -
Văd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
alma -
Are vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.
vladimir -
Mihai, Rotaru si djinii exista si daca eu ma gandesc la ei si daca nu o fac asa ca despre lucrurile ce ne inconjoara numai de bine. Urari de bun venit. Alina... șofarul este un instrument muzical cu un sunet aparte, utilizat de vechii evrei inclusiv in cadrul celebrarii in templu a unor sarbatori. Acolo poate ar fi mers un "alearga" dar ar fi schimbat sensul pe care l-am vrut eu sa fie sugerat... poate "fuge" dar si astfel intelesul este diluat. Da... "inca"... acolo e de modificat. Multumesc.
Dahaar -
Mă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
vladimir -
M-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
lucian -
mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
vladimir -
Lucian... obsesie... incep sa cred si eu asta :) Estetica obsesiei mele insa cred ca o sa o las pe seama voastra, a lectorilor.